La grajduri

-Viata te invata multe lucruri...

-Uneori prea multe. zise, zambiind larg si cald

-Intr-adevar, raspunse Rein sigur.

-Cat traiesti inveti... ciudat, nu? spuse, amintindu-si de acest de proverb

-Da aveti dreptate! Viata e plina de lucruri noi intotdeauna.

-Ce ciudat, vorbim de viata, cand noi mai avem mult, si nici macar nu avem regrete. ii opri printesa

-Chiar ca ai dreptate. Parca suntem niste babe.

-Da, cam asa ceva. zise Mariethe, apoi isi ridica privirea la cer.

Rein incepu sa rada/

-Ok. Haideti sa schimbam subiectul, vreti?

-Da, sa-l schimbam..

-Si, despre ce sa mai vorbim? Apropo, am uitat, unde mergem?

-Sa ne plimbam. Nu cred ca conteaza unde..

-Asa... bine... Stiti ceva? Mi se pare ca-i cam multa monotonie.

-Ai dreptate, spuse Rein cascand.

-Si ce putem face ca sa nu ne mai plictisim atat de tare?

-Pe mine ma intrebi? N-am nici cea mai vaga idee.

-Nu stiu! Fac ce vreti voi! Doar sa nu ma puneti sa ma urc in vreun copac ca nu pot cu rochia asta lunga! am spus incepand sa rad.

-Dar te vei arunca de pe stanca? Intreba el razand.

-E nici chiar asa! Cum sa ma arunc de pe stanca?! Nu sunt buna la sporturi extreme sa sti! am spus eu amuzata.

-Pacat, raspunse el parand trins.

-Se pare ca te-ai intristat. Ce-ai fi vrut , sa mor? Daca as fi murit ar fi trebuit sa-i dai socoteala tatalui meu. Sau poate nici nu trebuia pentru ca ne intalneam in Rai! am spus incepand sa rad.

-Nu vroiam, da' se pare ca te-am pacalit! Incepu sa rada.

-Ei... si tu acum. Iti place sa fi un mic pacalici. Iar oamenii iti cad in capcane! am spus parca suparata.

Amy se opri impreuna cu calul sau negru langa un rau curat si limpede de munte , cand deodata auzi galegie .Vocile celor trei si tropotele cailor lor. Se sperie , dar era prea tarziu sa fuga deoarece ei se apropiau tot mai mult.